In ultimii ani, am constatat o cresterea a cazurilor in care sunt implicati copii minori, atat ca autori ai infractiunilor cat si ca victime. Ceea ce initial pare o joaca banala, o satira, ulterior se dovedeste a fi o fapta penala. Demersul meu actual are drept scop popularizarea unor informatii de baza legate de faptele penale savarsite de catre minori, poate si un mic semnal de alarma.

Am constatat de asemenea, ca, in randul copiilor, daca parintii sau responsabilii legali nu se implica, creste abandonul scolar ceea ce cumulat cu lipsa unei activitati zilnice duce la savarsirea de fapte penale. Nu sunt adepta teoriei conform careia toata lumea trebuie sa faca Facultatea, dar nici nu mi se pare normal ca intr-o tara in care, pana la urma invatamantul de 10 clase este obligatoriu si gratuit, sa apara situatii in care copiii abia sa reuseasca sa absolve opt clase. Pentru ca ulterior sa nu lucreze si sa nu urmeze macar o forma de calificare. Este adevarat ca parintii nu raspund penal in locul copiilor, raspunderea penala fiind o raspundere personala, dar sa nu uitam ca acestia pot raspunde material pentru prejudiciile cauzate de catre copiii minori si solicitate de catre victime.
Varsta are o importanta deosebita din perspectiva raspunderii penale, respectiv a modalitatii in care se pedepseste o persoana care savarseste o fapta de natura penala. Astfel, minorul care nu a implinit varsta de 14 ani, nu raspunde penal. Minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, raspunde penal doar daca se dovedeste ca are discernamant iar dupa 16 ani, de regula persoana este considerata avand discernamant si prin urmare raspunde penal.

Prin discernamant se intelege atat capacitatea psihica si intelectuala a unei persoane de a intelege semnificatia sociala a faptelor pe care le savarseste, cat si capacitatea de a-si manifesta vointa neconstransa de a le savarsi. Cu privire la acest aspect trebuie aratat ca pentru minorii care nu au implinit varsta de 16 ani, expertiza este obligatorie, sens in care, potrivit art. 184 alin. (1) din noul Cod de procedura penala, in cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 si 16 ani, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care va stabili existenta sau inexistenta discernamantului in momentul comiterii faptei.

Avand in vedere faptul ca statul ocroteste minorul, prin Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care reglementeaza protectia si promovarea drepturilor copilului, au fost reglementate si aceste situatii. In capitolul V (din aceasta lege), intitulat „Protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal”, se prevad masurile care pot fi luate de catre comisia pentru protectia copilului, respectiv plasamentul si supravegherea specializata.
in materia procedurii speciale aplicabile minorilor, noul Cod de procedura penala, in capitolul III din titlul IV al Partii speciale, a reluat o mare parte a dispozitiilor din Codul de procedura penala anterior (in continuare C.pr.pen. din 1969), insa textele privind procedura speciala trebuie coroborate si completate cu cele care reglementeaza institutiile din Partea generala, precum si cu cele privind urmarirea penala si judecata din Partea speciala. Potrivit art. 504 C.pr.pen., urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile prevazute in acest capitol si in sectiunea a 8-a a cap. I din titlul V al Partii generale.

Reglementarii penale a minoritatii ii corespunde si o reglementare procesual penala, prin instituirea unei proceduri speciale de urmarire si judecare a infractorilor minori. Aceste dispozitii speciale se justifica prin faptul ca minorul nu are maturitatea psihica, dezvoltarea intelectuala si experienta necesara pentru folosirea eficienta a drepturilor procesuale acordate de lege.

Legiuitorul a urmarit, prin instituirea acestei proceduri, sa asigure minorilor un plus de garantii procesuale care sa isi dovedeasca eficienta prin imbinarea laturii represive cu latura educativa a procesului penal.

Noul Cod de procedura penala contine dispozitii speciale aplicabile instrumentarii cauzelor cu infractori minori. Astfel, in Partea generala, titlul V, capitolul I, sectiunea a 8-a (art. 243 si art. 244), intitulata „Dispozitii speciale privind masurile preventive aplicate minorilor” (indiferent ca au varsta intre 14 si 16 ani sau au implinit 16 ani), se prevede ca: retinerea si arestarea preventiva pot fi dispuse fata de un minor, in mod exceptional, numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalitatii si dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fata de scopul urmarit prin luarea masurii [art. 243 alin. (2) C.pr.pen.]; la stabilirea duratei pentru care se ia masura arestarii preventive se are in vedere varsta inculpatului de la data cand se dispune asupra luarii, prelungirii sau mentinerii acestei masuri [art. 243 alin. (3) din acelasi cod]; cand s-a dispus retinerea sau arestarea preventiva a unui minor, incunostintarea prevazuta la art. 210 si 228 se face, in mod obligatoriu, si catre reprezentantul legal al acestuia sau, dupa caz, catre persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul [art. 243 alin. (4) din codul sus-mentionat]; regimul special de detentie al minorilor se stabileste in raport cu particularitatile varstei, astfel incat masurile preventive luate fata de acestia sa nu prejudicieze dezvoltarea lor fizica, psihica sau morala (art. 244 C.pr.pen.).

In capitolul III din titlul IV al Partii speciale a noului Cod de procedura penala este reglementata procedura in cauzele cu infractori minori (art. 504-520), sens in care, potrivit art. 505 alin. (1) din acest cod, cand suspectul ori inculpatul este un minor, la orice ascultare sau confruntare a minorului, organul de urmarire penala citeaza parintii acestuia ori, dupa caz, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla temporar minorul, precum si directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului din localitatea unde se desfasoara audierea.

Nu in ultimul rand, pedepsele aplicate minorilor care raspund din punct de vedere penal, poarta denumirea de „masuri educative”, scopul acestora, fiind asa cum arata si titlul, in principal, acela de a educa si nu neaparat de a pedepsi o persoana. Masurile educative sunt fie privative de liberate cat si neprivative, si sunt individualizate si aplicate, pe baza unor criterii legale, de catre instanta de judecata.

Fata de aceste precizari, educatia minorului este foarte importanta, parintii fiind cei care sunt obligati legal si moral sa aiba grija de copiii lor.