Ce este concedierea?

Încetarea contractului individual de muncă poate avea loc astfel:

1. de drept;
2. ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea;
3. ca urmare a voinței unitalerale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege.

În ceea ce privește concedierea, Codul muncii (Legea nr.53/2003) ne spune că, aceasta reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, această măsură putând fi dispusă pentru motive ce țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

Tipuri de concediere

a. Așa cum am arătat anterior, concedierea poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana angajatului, cum ar fi:

1. salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
2. salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile;
3. în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medical, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
4. salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

b. Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, este determinată de desființarea locului de muncă ocupat, care trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă. Acest tip de concediere poate fi individuală sau colectivă.

În ce condiții legale se poate lua măsura concedierii?

În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la punctul a) – abatere gravă sau abateri repetate, angajatorul poate dispune astfel doar după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la punctul d) – necorespundere profesională, se poate dispune altfel numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

În cazul în care concedierea intervine pentru motivele prevăzute la punctele c) – inaptitudine fizică și/sau psihică ori d) – necorespundere profesională, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.

În cazul în care concedierea este determinată de desființarea locului de muncă ocupat, salariații concediați beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Situații în care angajatul nu poate fi concediat

În primul rând, este bine să cunoașteți că este interzisă concedierea salariaților pe criterii de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familiară, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată.

De asemenea, este interzisă concedierea pentru exercitarea, în condițiile legii, a dreptului la grevă și a drepturilor sindicale.

Totodată, salariatul nu poate fi concediat în următoarele cazuri:

1. pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
2. pe durata suspendării activității ca urmare a instituirii carantinei;
3. pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
4. pe durata concediului de maternitate;
5. pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
6. pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Dreptul muncii are tendința de a fi un domeniu mai tehnic, cu obligații și termene fixe, motivat de necesitatea protejării angajatului, în relația cu angajatorul.

Indiferent de care parte a contractului individual de muncă vă aflați, prezentul articol vă poate ajuta să înțelegeți mai bine câteva dintre drepturile și obligațiile pe care le aveți în relațiile de muncă.

În situația în care nu sunteți pe deplin lămurit, iar situația dumneavoastră implică o atenție deosebită din partea unui specialist, vă recomand să apelați cu încredere la serviciile unui avocat specializat.