În orice stadiu al civilizației, cetățeanul este dator să își cunoască drepturile și obligațiile pe care le are în raport cu statul. Pornind de la acest principiu, vom începe să dezbatem o parte din drepturile cetățeanului, iar astăzi vom analiza Dreptul Cetățeanului la petiționare.

Alături de alte drepturi, cum ar fi dreptul la sănătate, dreptul la viață, dreptul la cultură, Dreptul la petiționare este un drept fundamental recunoscut de Constituție.

Concret, în cazul în care observați în cartierul dvs o problemă, cum ar fi, reparația unei străzi, autovehicole abandonate, vă puteți adresa cu o cerere Primăriei prin care să solicitați rezolvarea problemei. Primăria este obligată să vă răspundă și chiar să vă comunice cum vede ea rezolvarea efectivă a problemei sesizate. Cererea adresată Primariei poartă denumirea de petiție, iar activitatea instituției privind soluționarea petiției este amplu reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2002  privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

În primul rând trebuie amintit faptul că Dreptul de petiționare este consacrat de art. 51 din Constituție.

“Art. 51 Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.”

Prin ordonanța menționată anterior, se instituie în sarcina instituției/autorității publice obligația de a se da curs petiției. Astfel, sunt prevăzute și sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor acesteia.

Formal, petiţia este cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.

Prin petiție se valorifică un drept sau un interes subiectiv sau se informează autoritatea despre existența unei probleme de ordin general.

În cazul în care petitia nu privește un interes personal, ci dobândirea de informații cu caracter general, ce au legătura cu activitatea unei autorități/instituții publice, cetățeanul va fi nevoit să urmeze procedura specială prevazută de Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, aspecte pe care le vom analiza într-un material viitor.

Revenind la petiții, Autoritatea publică este obligată să organizeze un compartiment de specialitate care să primească, să înregistreze, să se ocupe de rezolvarea petiţiilor şi expedierea răspunsurilor către petiţionari. Petițiile sunt înregistrate și evidențiate separat de cererile întemeiate pe Legea nr. 544/2001.

În cazul în care o petiţie este adresată unei alte autorități/instituții publice decât cea abilitată să rezolve problema sesizată, ea va fi redirecționată, în termen de 5 zile de la înregistrare, de către autoritatea/instituţia care a primit-o și care va proceda și la înştiinţarea petiţionarului despre aceasta.

Pentru ca o petiție să fie luată în considerare de către autorități, este obligatoriu să fie semnată de petiționar și să conțină datele de identificare ale petiționarului. În lipsa acestora, petiția nu se ia în considerare şi se clasează.
În termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, autoritatea/instituţia publică este obligată să comunice petiționarului un răspuns, favorabil sau nefavorabil. Termenul de 30 zile poate fi prelungit cu 15 zile, deci poate ajunge la 45 de zile, în situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită; prelungirea poate fi acordată doar de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.

Răspunsul trebuie semnat de către conducătorul autorităţii/instituţiei publice ori de persoana împuternicită de acesta, precum şi de şeful compartimentului care a soluţionat petiţia. În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluţiei adoptate.