Un alt drept deosebit de important al persoanei fizice ocrotit prin Constituție dar și prin lege specială, Legea Contenciosului Administrativ, Legea 554/2004, este dreptul persoanei vătămate de o autoritate de a fi îndreptățită să obțina anularea unui act administrativ sau repararea prejudiciului produs..

Acest drept este garantat prin Constituție în două moduri: pe de o parte prin sistemul contenciosului administrativ, iar pe de altă parte prin instituirea răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Art. 52 din Constituţia României prevede că: “Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Întotdeauna într-o societate democratică este necesar a se contrabalansa puterea discreționară a statului față de cetățeanul obișnuit.

Astfel, riscurile de abuz din partea statului s-au înmulţit direct proporțional cu recunoaşterea drepturilor individuale şi a voinţei de a le apăra împotriva oricărui exces manifestat de puterea publică. Controlul autorităţilor se exercită jurisdicţional (prin instanțele de judecată) precum şi ne-jurisdicţional prin instituţia Avocatului Poporului.

Instituţia Avocatului Poporului reprezintă un nou tip de control specific statelor democratice. Vom analiza cu altă ocazie modalitatea de sesizare a Avocatului Poporului şi rolul acestuia precum şi procedura jurisdicţională. Cu privire la procedura jurisdicţională, Legea Contenciosului Administrativ, Legea 554/2004 prevede în primul rând o procedură prealabilă: “Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

Cine poate introduce plângere:

“Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni.”

Cum se calculează termenul de 6 luni:

“Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actuluiTermenul de 6 luni este termen de prescripţie.”

Ce se întâmplă dacă plângerea noastră este respinsă sau dacă autoritatea public nu ne răspunde în termenul de 30 de zile:

“Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut legal, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”